"Dumnezeu, de atata bunatate, a rupt din Sine si a insufletit fiecare faptura omeneasca cu un picur de lumina!

Si asta, pentru ca omul sa nu mai fie impovarat; dar acesta, vazand atata bogatie, a inceput sa isi risipeasca darurile, fie pe gradini suspendate, fie pe armuri stralucitoare sau placeri desarte.
Atunci, Dumnezeu s-a mahnit si a chemat la sfat pe inteleptii cerurilor, pentru a iscodi unde sa ascunda ei mai bine ce a mai ramas din comoara pe care omul a prapadit-o.
Sa-l ingropam Binele in tarana, spuse stapanul pamantului. Cand vor intoarce brazda il vor dezvalui!
Sa-i scufundam, Tata, Binele in adancuri, spuse stapanul apelor. Cautatorii de perle l-ar gasi prea usor.
Bunule, sa-i aruncam Binele in flacari, spuse stapanul focului. Faurarii l-ar afla cei dintai.
Parinte drag, sa urcam Binele in vazduh, spuse stapanul aerului. Cei iscusiti l-ar ajunge…
Atunci unde, Doamne sa-l tainuim?
Acolo unde nici nu banuieste! In Sine insusi!

Cine suntem noi? …..picuri de lumina